Sunday 31 May 2009

Despre fumat si alte aiureli

Pana la urma nu am ajuns deloc la cafenea... si totusi nu am de ce sa ma plang, cand am ajuns acasa nu mai puteam sa misc, whatever 4ore si ceva de ras in continuu ma costa. Am stat sa mi aduc aminte de tot felu de prosti cu Bubu. Prima afirmatie interesanta a fost ceva de genu:
"(bricheta+tigara)xfumat + breton= hmmm.... da cu minus...."
(deci da, e prea interesanta ca sa o fi zis eu) Si da, am reusit din nou... iar... mereu, sa mi dau foc la breton, partea cea mai trista: nu e prima oara...macar daca nu as lua mereu din mijloc. Probabil suna interesant, da' nu e.
Daca ar fi sa aleg intre tigari si breton as alege, fara sa ma gandesc de doua ori, bretonu'. Pe moment nu mi mai aprind singura tigarile, deci am redus consumu' si cu putin noroc in 2sapt ma las.
Si acum back la obsesia cu cafeneaua, chiar aveam chef sa stau la barfing toata ziua, cu un Rainbow sau Milkshake in fata intr1 loc dragutz. De la mirajul asta care suna superb si care, in plus, este si un program destul de normal pentru sfarsitul de primavara, am aterizat la Genesis (pentru aia care nu stiu, un bar langa Hasdeu care, fara suparare, are intrare de bordel si nici inauntru nu e cine stie ce) cu un Redd's . Toate persoanele la care m am plans despre asta au zis ceva de genu "Asta e un exemplu de cum se trece de la fictiune la realitate". Cand am auzit aproape ca a inceput sa mi curga rimelu'. Macar compania conteaza mai mult decat peisajul, deci pot sa spun ca am avut noroc.

Mici obsesii

Azi m am trezit cu gandul la cafenele, mai exact Flavour. Da' cum in Bucuresti toata lumea are weekendu' planificat, cu cel putin 2saptamani inainte, toti aveau deja program, la care bine inteles ma invitau, da mie mi se pusese pata pe cafenea. In caz ca nu aveau program, fara nici1 "duda" aveau telefoanele inchise sau nu raspundeau.
Pentru aia care se intreaba cum ramane cu tot bucuresteanu' normal care are program: aveam, inainte sa ma trezesc cu obsesia pentru Flavour.
Intre timp am gasit pe cineva care are timp pentru o barfa si inca nu pe oricine, un cineva cu care stiu ca pot sa stau multe ore fara sa ma opresc din vorbit. Thanks God.

Apropo de obsesii, in ultima luna am scapat de multe dintre ele si am adoptat cateva brand new. Daca ar fi sa fac o lista cu ele, toate obsesiile noi sunt aiurea, nu numai asta, sunt foarte "normale" pentru orice adolescent, chestie care nu mi sta(sper sa nu devina un statea) in fire. Cat despre alea pe care nu le mai am, o schimbare pozitiva♥, nu mai stau sa numar cate ore mai sunt pana se termina scoala(asta pentru ca fiecare zi e foarte tare), nu mi mai fac griji pentru media la sport si fizica pentru ca aman2 sunt proaspat distruse..., nici vechea obsesie pentru tipi nu mai exista.
Da, stiu. ultima afirmatie e interesanta si totusi adevarata. De cand ma intalnesc cu niste tipi foarte de treaba pentru portia zilnica de barfing si de cand m am intalnit cu un tip foarte misto pentru tema la chimie chiar m am linistit. Ba chiar am cartea de chimie pe birou si incerc sa nu ma mai uit la ea ca si cum ar fi scrisa in tailandeza sau ceva de genu. Desi urmarile la chestia cu tema inca nu sunt vizibile chiar m a motivat sa invatz si materia asta(imi place cum pronunta "reactie", mie mi se pare un motiv suficient de bun)....

Saturday 30 May 2009

Un sport ¿la moda?

Deci am ajuns sa am ganduri "profunde" sau mai putin profunde la 2noaptea... si majoritatea(o sa sune ciudat pt aia care ma cunosc) nu au nimic de a face cu nici un tip. Am insomnie de vreo 3ore si tot de atunci ma gandesc la persoanele alea care au ajuns sa practice "plansu' de mila" ca pe un sport, persoane care, prin indulgenta, s ar putea numi prieteni. Trebuie sa recunosc ca e un "sport" placut mai ales daca stii ca e un cineava care chiar te asculta si cu putin noroc o sa ti dea si un sfat cand termini. La un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, persoana respectiva o sa se sature sa tot auda cum "life hates you" si alte de astea si pe buna dreptate, cine poate sa traiasca in adevaratul sens al cuvantului daca o persoana cat de cat apropiata repeta mereu ceva gen ca vrea sa moara mai repede.... (ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer: Three days grace-Never too late) mai exact:
"Even if I say it'll be alright
Still I hear you say you want to end your life
Now and again we try to just stay alive"

Si totusi, daca doar pentru o clipa "specimenele astea" s ar uita in jur si ar putea sa aleaga orice alta viata, ar fi vre1 care sa le placa mai mult? Sincer cred ca raspunsu' e NU[imi placea sa cred ca am cunoscut toate felurile de oameni, de la blonda dintr1 tara straina pana la tipa care a incercat sa se sinucida(trebuie sa fie foarte trist nici macar asta sa nu ti iasa....)pana la tipu' blond care e capitan la nu stiu ce echipa si tot felu' de alte persoane(fara nici1 exagerare, aproape ca s ar putea spune ca m am teleportat din American Pie in viata reala)]. Si sa revin la persoanele care, din cat e pamantu' asta de mare, numai lor li se intampla toate, T-O-A-T-E, chetsiile nasoale. deci absolut ma deprima, pe mine care sunt o fire extrem de narcisista, deci e grav.... Mai e si chestia cu sa te plangi pentru ca atragi atentia, da merita? de obicei, de la asta ajungi mai mort ca propriul mobil(care imi imaginez ca nu mai suna la fel de des ca pe vremuri)

Am ajuns la concluzia ca e o gandire "mai putin profunda" si probabil e vina mea pentru ca am invatat sa traiesc niste probleme care nu sunt ale mele doar ca sa sprijin niste persoane care de multe ori nu merita. Daca aveti nevoie de schema ca sa intelegeti, ar fi ceva de genu:
"No one else could make me sader,
But no one else could take me higher"
daca va suna cunoscut e din melodia asta, cu un alt sens.